În cercetările socio-umane, termenul metodă are diferite accepţiuni. Uneori are un înţeles mai larg (metodă statistică, dialectică etc.), alteori are un sens mai restrâns (observaţie, anchetă etc.). Clasificarea metodelor de cercetare se face în funcţie de diverse criterii: (1) criteriul temporal, (2) criteriul de reactivitate, (3) caracteristicile intrinseci ale metodei, (4) locul şi rolul ocupat în procesul cercetării, (5) scopurile cercetării.

(1) În funcţie de criteriul temporal, se disting:

– Cercetări transversale, care determină relaţiile dintre laturile sau aspectele unui fenomen la un moment dat. (Exemplu: responsabilitatea la studenţii din anul I). Metode utilizate: observaţia, ancheta, testul.

– Cercetări orizontale pe eşantioane succesive independente, în care se măsoară aceeaşi caracteristică în câţiva ani succesivi. (Exemplu: responsabilitatea la studenţii din anul I, în anii şcolari 2008-2009, 2010-2011, 2012-2013, 2014-2015.) Metode utilizate: observaţia, ancheta, testul.

– Studiile longitudinale, care presupun măsurarea evoluţiei fenomenelor în timp, de obicei pe termen de 10 ani sau, mai rar, cu pas de 10 ani; subiecţii sunt aceiaşi şi asupra lor se fac evaluări comparative. (Exemplu: responsabilitatea aceloraşi studenţi măsurată succesiv în anul I, anul II, anul III, anul IV.) Metode utilizate: testul, studiul de caz, biografia etc.

(2) Criteriul de reactivitate priveşte gradul de intervenţie al cercetătorului asupra subiectului. În funcţie de acest criteriu se disting:

– Cercetările experimentale, în care cercetătorul intervine şi determină anumite reacţii ale subiectului;

– Cercetările cvasi-experimentale, în care cercetătorul este prezent, dar nu intervine activ în generarea unor reacţii (exemplu: sondajul de opinie).

– Cercetările observaţionale, în care cercetătorul nu intervine deloc (observaţia, studiul documentelor oficiale, al biografiilor etc.)

(3) În funcţie de caracteristicile intrinseci ale metodei, se disting:

– Metode şi cercetări cantitative, şi

– Metode şi cercetări calitative.

(4) În funcţie de locul şi rolul ocupat în procesul cercetării, se disting:

– Metode de culegere a informaţiilor (observaţie, experiment, test);

– Metode de prelucrare a informaţiilor, şi

– Metode de interpretare a informaţiilor.

(5) În funcţie de scopul cercetării, se disting:

– Metode şi cercetări descriptive;

– Metode şi cercetări predictive (studiul corelaţional);

– Metode şi cercetări explicative.