Una din conditiile fundamentale a unui instrument de evaluare (de ex. psihologica) este aceea de a fi sigur si consistent. Exprimat cu alte cuvinte, aceasta însemna ca itemii din care este constituit (întrebari sau sarcini de alta natura) sa contribuie la constituirea semnificatiei unui construct anume: scala unui chestionar, scorul la o caracteristica de performanta, etc. În mod practic si direct exprimat, un instrument este sigur si consistent atunci când itemii din care este compus coreleaza, fiecare dintre ei, cu rezultatul aditiv al tuturor itemilor (scala, scorul global). Foarte adesea, atunci când se lucreaza la elaborarea unui test, itemii nu functioneaza asa cum ne-am fi asteptat. În unele cazuri constatam confuzii si imprecizii în întelegerea lor, alteori sunt prea usori sau prea dificili. Dincolo de corectiile concrete care se pot face (modificari de cuvinte, eliminarea negatiilor, etc.) exista proceduri statistice care permit o analiza sistematica a itemilor si care ajuta la ameliorarea caracteristicilor psihometrice ale unui test. Aceste proceduri, cunoscute sub numele de „analiza de itemi”. Dat fiind faptul ca în acest caz se analizeaza mai multe variabile simultan, analiza de itemi face parte din statistica multivariata.

Analiza de itemi în sprijinul consistentei interne si fidelitatii

Întrebarile unui chestionar sau itemii unui test de performanta sunt conceputi pentru a masura un anumit atribut (atitudine, factor, comportament, cunostinta). Consistenta interna se defineste ca proprietatea itemilor de a corela cu „scorul global” al testului sau scalei din care face parte. Din moment ce toti itemii trebuie sa reflecte un anumit atribut, ei trebuie sa manifeste o varianta comuna, sa coreleze unii cu altii si, în acelasi timp sa coreleze fiecare individual cu scorul care reflecta atributul respectiv. Corelatia dintre un item si scorul total, din care se omite acel item, ne ofera o indicatie cu privire la relevanta itemului respectiv pentru rezultatul global al testului. Atunci când fiecare item este relevant, putem spune ca testul respectiv este are „consistenta interna”.

O alta fateta a consistentei unui instrument este siguranta sa în aplicari repetate. Ea poate fi descrisa ca stabilitate a scorului atunci când acel instrument, sau o forma alternativa echivalenta, este aplicata acelorasi subiecti.

Fara a fi singura procedura statistica utilizabil în astfel de situatii, coeficientul Cronbach alfa este de departe cel mai cunoscut dintre toate, fiind  utilizat ca un indicator al preciziei de masurare a unui test, al consistentei interne si fidelitatii unui instrument psihologic. În mod normal, valoarea indicelui Cronbach alfa tinde sa creasca pe masura ce numarul itemilor creste. Utilizarea unor teste cu mulţi itemi este neconvenabila din mai multe motive. Unul dintre acestea este timpul consumat cu aplicarea lor, altul, poate fi inutilitatea de a pastra itemi a caror contributie la scorul global este nula, mica sau, dimpotriva, merg în alta directie decât acesta. Identificarea si eliminarea acestor itemi, ori modificarea lor în spiritul atributului masurat, este unul dintre obiectivele analizei de itemi. Ea are un caracter recursiv, cu evaluari succesive ale relatiilor dintre itemi si dintre itemi si scorul global, si operarea selectiei itemilor în functie de relatia lor cu acesta. Criteriul de baza pentru aceasta operatie este valoarea indicelui Cronbach alfa, care are o plaja de variatie între 0 si 1. O scala, pentru a fi considerata consistenta, trebuie sa atinga o valoare cât mai aproape de 1, nivelul de 0.70 fiind acceptat ca prag limita de catre cei mai multi cercetatori. Oricum, valoarea lui Cronbach alfa nu poate fi mai mica de 0.60.