0773-974.482 contact@analize-statistice.eu

Etapele formulării ipotezelor unui studiu

Sunt definite trei etape (după Charboneau): (1) formularea ipotezelor generale; (2) formularea ipotezelor de cercetare şi (3) formularea ipotezelor statistice. Aceste etape corespund celor trei tipuri de ipoteze definite în cercetare: ipotezele generale, de cercetare şi statistice.

  1. Formularea ipotezelor generale

Se pot formula una-două ipoteze cu grad de generalitate mare. Ele pot fi privite ca nişte ipoteze de lucru, nişte formulări preliminare ale scopurilor cercetării. Ipotezele de lucru sunt admise atunci când nu există suficiente informaţii pentru o formulare clară şi precisă.

Ipotezele generale ghidează demersul de documentare şi permite alegerea unor scopuri, a unor ţinte.

Exemplu: Profesorul A. Bandura (1963) a efectuat o cercetare având la bază o teorie referitoare la agresivitate, şi anume că perceperea unor comportamente determină un proces de achiziţie, de învăţare a lor. Astfel, el şi-a propus să cerceteze dacă se poate vorbi despre adaptarea unui comportament agresiv ca urmare a perceperii lui. Cercetările iniţiale s-au bazat pe ipoteza generală conform căreia faptul de a imagina sau percepe un comportament agresiv executat de o altă persoană reduce autocontrolul, determinând apariţia unor comportamente agresive. El a enunţat o a doua ipoteză generală, de lucru: Reacţia la imaginea unui act agresiv determină mai degrabă o creştere a agresivităţii decât o scădere a ei.

Cercetarea a presupus trei grupuri de subiecţi copii. Fiecare grup a fost supus unui stimul agresiv diferit: primul grup a vizionat un film foarte agresiv cu personaje oameni; al doilea grup a vizionat o piesă de teatru cu un grad ridicat de agresivitate, iar al treilea grup a vizionat un film de desen animat cu conţinut agresiv. S-a considerat că astfel subiecţii sunt supuşi la frustrare.

S-a constatat că grupul al doilea a manifestat cea mai accentuată creştere a agresivităţii, urmat de primul grup şi apoi de al treilea. S-a măsurat ulterior, comparativ, agresivitatea la băieţi şi la fete, precum şi tipul de agresivitate (imitativă sau non-imitativă). Rezultatele au arătat că există o influenţă între vizionarea unor materiale cu conţinut agresiv şi comportamentul agresiv ulterior, influenţa depinzând de gradul de realism al materialului prezentat (teatru – film – desen animat). Din punctul de vedere al efectului pe sexe, s-a constatat o agresivitate în oglindă (fetele imitau comportamentul agresiv feminin văzut în material, iar băieţii imitau comportamentul masculin).

Paranteză: Se impune o diferenţiere între ipotezele teoretice şi cele generale: ipotezele teoretice propun interpretări generice ale faptelor şi fenomenelor, au un grad mai mare de generalitate decât cele generale, sunt indirect testabile şi susţin salturile semnificative ale gândirii, sau „revoluţiile ştiinţifice”.

  1. Formularea ipotezelor de cercetare

Opţiunea pentru o strategie de verificare a enunţului general obligă la formularea unor ipoteze cu un grad mai mare de concreteţe – ipotezele de cercetare. Ipoteza de cercetare este mult mai concretă şi respectă regulile logicii formale; de asemenea, ea precizează activităţile care se vor efectua în cadrul cercetării.

Revenind la exemplul cercetării întreprinse de profesorul Bandura, în acest caz ipoteza de cercetare a fost: „Confruntaţi cu un model agresiv, copiii vor dezvolta ulterior mai multe comportamente agresive, comparativ cu cei care nu au fost confruntaţi cu un asemenea model.” Bandura a mai formulat şi o serie de ipoteze referitoare la dezvoltarea unor comportamente agresive generate de imagini de film şi imagini de desen animat.

Pentru a fi corecte, ipotezele de cercetare trebuie să fie: operaţionale, riguroase, să presupună un grad de originalitate şi să fie verificabile.

Caracterul operaţional presupune că ipotezele trebuie să precizeze activităţile sau operaţiile concrete care trebuie efectuate pentru a vedea dacă evenimentele psihice presupuse au lor. În cercetarea lui Bandura, modelul de imitat ia forma comportamentelor reale. Ipotezele sunt operaţionale pentru că descriu acţiunile care declanşează un comportament.

Caracterul riguros presupune cerinţa de a nu te hazarda prin ipoteză să precizezi clar, cantitativ gradul de apariţie al unei variabile. Bandura nu precizează dacă comportamentele caracterizate ca fiind imitative ale agresivităţii imaginilor sunt de trei ori mai puternice decât cele caracterizate ca fiind non-imitative.

Originalitatea presupune ca informaţiile propuse de o ipoteză trebuie să fie o achiziţie originală, dar validă pentru ştiinţă. Bandura a vrut să îmbogăţească teoria învăţării prin imitaţie şi să pună în discuţie teoria catharsis-ului.

Caracterul verificabil presupune că un enunţ trebuie să fie confirmat într-o oarecare măsură de către datele de cercetare.

  1. Formularea ipotezelor statistice

Pentru a formula aceste ipoteze, mai întâi decidem care criteriu îl folosim pentru a stabili gradul de valabilitate al unei ipoteze de cercetare. Dacă Bandura ar fi presupus că o imagine violentă va declanşa la toţi copii participanţi la experiment comportamente agresive de acelaşi tip, aceasta ar fi fost o greşeală. El însă nu face precizarea „la toţi copiii”, astfel că ipoteza este corectă, pentru că reacţia copiilor la stimuli a fost diferită. La majoritatea copiilor s-a înregistrat o scădere a controlului, dar au fost şi cazuri când aceasta nu s-a întâmplat.

Prin ipoteza statistică se stabilesc măsuri cantitative ale comportamentelor de măsurat. Aceste evaluări cantitative permit cuantificarea reacţiilor comportamentale şi stabilirea relaţiilor între stimul şi reacţie. De asemenea, ele ne permit şi să aflăm dacă evaluările făcute corespund unor realităţi şi sunt tipice.

Concluzie:

Pe parcursul unei cercetări, ipotezele obţin un grad de precizie tot mai mare pe măsură ce studiul se desfăşoară. Ipotezele de cercetare sunt o concretizare a ipotezelor generale, iar ipotezele statistice stabilesc dacă ipotezele de cercetare fixate apriori sunt verificate de rezultatele cercetării.

Etapele de formulare a ipotezelor nu sunt concomitente temporal cu etapele studiului. Studiul debutează atunci când ipotezele de cercetare sunt fixate. Putem apela la un studiu preliminar, pentru a fixa aceste ipoteze de cercetare. Ipotezele statistice se leagă de faza a treia a derulării unui studiu, cea de analiză statistică, şi sunt active doar în această fază.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *