O greşeală fundamentală a cercetătorilor începători este aceea de a presupune că analiza datelor este condusă înainte de toate de statistică. Este mai mult decât corect să privim statistica drept un instrument care aduce fineţe scopului de bază al cercetării – pentru a răspunde la întrebarea cercetătorului cu privire la studiu. Numai cercetătorul poate şti în întregime ceea ce vrea să obţină prin studiul său – ce probleme doreşte să fie rezolvate prin intermediul colectării datelor şi al analizei lor. Dacă cercetătorul nu înţelege clar ce vrea să obţină prin intermediul studiului său, statistica nu-i poate fi de ajutor.

Adeseori, când suntem consultaţi pentru sfaturi privind statistica, aflăm că întâi de toate trebuie să clarificăm obiectivele cercetării – abia apoi să încercăm să desluşim felul în care cercetătorii au gândit utilizarea datelor corecte. Acestea NU sunt chestiuni statistice, ci probleme referitoare la dezvoltarea ideilor studiului şi planificarea corespunzătoare a achiziţiei de date. Deci, prima chestiune ţine de evidenţierea întrebărilor pentru care se caută un răspuns, cu datele existente.

Prea des, atingerea scopului cercetării statistice este pierdută în mulţimea chestiunilor practice.

Analiza nu trebuie să fie un tur de forţă al statisticii, ci să se lase condusă de întrebările care au necesitat colectarea datelor de la bun început. Nu există nici o scuză – dacă aţi colectat datele, trebuie să ştiţi de ce aţi făcut acest lucru.