Analize-statistice.eu vine în întâmpinarea nevoilor studenţilor, doctoranzilor sau a oricăror alte persoane ce pornesc un demers de cercetare ştiinţifică în care e necesară folosirea statisticii, un puternic instrument de cunoaștere a lumii înconjurătoare. Marea majoritate a disciplinelor împrumută de la statistică modelele şi procedeele acesteia, indispensabile de altfel îndeplinirii rolului acestora.
Statistica este o ştiinţă într-o continuă evoluţie, ce atrage în universul ei oameni din diverse domenii de activitate: economie, sociologie, psihologie, medicină, cultură, sport, etc., şi care, reuşind să cunoască multitudinea de metode şi tehnici oferite de ea, vor putea să se confrunte cu diversele probleme complexe ale societăţii noastre (Opaiţ Gabriela – Bazele statisticii, Editura Europlus, Galaţi 2010).
T.W. Anderson şi S.L. Sclove menţionau că: „statistica intră aproape în fiecare fază a vieţii noastre. Buletinul de ştiri poate începe cu analiza situaţiei economice şi se poate sfârşi cu timpul probabil. Statistica, cu ajutorul unor mijloace specifice, furnizează baza pentru cercetare în multe domenii ale cunoaşterii,cum sunt: sociologia, fizica, biologia, ingineria, educaţia, comerţul, medicina şi jurisprudenţa. Informaţia asupra unui anumit subiect este sintetizată sub formă de numere; o analiză a acestor numere este făcută cu scopul obţinerii unei înţelegeri mai bune a fenomenului ce ne interesează. O definiţie a statisticii ar putea fi aceasta: extragerea semnificaţiei, a sensului din numere”.
Dacă pornim de la unul din sensurile cuvântului statistică, definit de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – „evidenţă numerică, referitoare la diverse fenomene”, observăm faptul că, în general, cunoaşterea empirică a oricărui domeniu de activitate impune necesitatea de a apela la date numerice, care, prin prelucrare, conduce la desprinderea legislaţiilor specifice acelor domenii, sub imperiul legilor statisticii. Statistica apare ca ştiinţă de graniţă, o ştiinţă metodologică, un gen de „omnibuz” al cunoaşterii empirice, care a devenit indispensabilă pentru cunoaşterea fenomenelor din natură şi societate.
„Pallant (2001) încadra intr-o formă interesantă conținutul unei cărţi de analiză statistică, punând cititorii sa-şi imagineze ca datele pe care le au la dispoziție sunt de fapt ingrediente ale unei rețete. Ingredientele respective pot fi gătite in moduri variate, ca mic dejun, prânz, cina sau gustare. In funcție de materia primă pe care o avem la îndemână, anumite opțiuni pot fi potrivite sau nu.

Aşadar, planificarea şi pregătirea sunt etape importante ale procesului, atât in gătit, cat şi in analiza datelor. In acest sens, trebuie sa fim pregătiți sa răspundem la câteva întrebări:
(1). Avem ingredientele necesare in cantităţile potrivite?
(2). Cum trebuie sa pregătim ingredientele pentru a putea fi gătite?
(3). Cum vom găti ingredientele?
(4). Avem in minte o imagine a felului in care produsul trebuie sa arate la sfarşit?
(5). Cum vom şti ca mâncarea este gata?
(6). După ce este gătită, cum o servim pentru a arăta apetisant?
Aceleaşi întrebări se aplica şi procesului de analiză a datelor. Este nevoie de planificarea cercetării pentru ca studiul sa ne ofere informațiile de care avem nevoie. Baza de date trebuie construita cu atenție, având clare in minte ipotezele de la care pornim. Trebuie sa ştim ce proceduri statistice avem la dispoziție pentru datele noastre, trebuie sa ştim sa le rulam şi sa interpretam corect rezultatul obținut. In fine, trebuie sa ştim sa prezentam acest rezultat.” (Marius Drugas, Gabriel Roseanu, Analiza statistica pas cu pas. Ghid introductiv de cercetare in domeniul socio-uman, Editura Universităţii din Oradea, 2010)
Trebuie să recunoaştem că, în pofida utilităţii ei incontestabile, statistica nu a fost niciodată disciplina preferată a studenţilor în psihologie, sociologie, medicină, marketing, ştiinţe politice etc. Confruntarea lor cu aceasta materie la aflarea planului de învăţământ universitar se dovedește a fi uneori o surpriză neplăcută. Trebuie să acceptăm faptul că majoritatea studenților menționați mai sus nu manifestă o simpatie deosebită pentru numere, formule şi algoritmi de calcul. De aici şi până la „fobia de statistică” nu este o distanţă prea mare. Chiar dacă această „fobie” poate fi reală în unele cazuri, nu întotdeauna performanţele scăzute în învățarea statisticii sunt cauzate de „statisticofobie”. Un curs introductiv de statistică aplicată este pe deplin accesibil oricărui absolvent de liceu, chiar şi celor care au urmat o specializare umanistă. Cu toate acestea, anumite dificultăţi nu pot fi negate, cele mai importante fiind:
– abundenţa de concepte noi, cu semnificații uneori greu de înțeles in mod intuitiv;
– prezenţa unor concepte cunoscute din limbajul cotidian, dar care au semnificații diferite in domeniul statisticii;
– dificultatea înțelegerii raționamentelor de tip probabilistic. (Marian Popa – Statistica pentru psihologie. Teorie şi aplicații SPSS, Editura Polirom, Iași, 2008).

Analize-statistice.eu oferă servicii de consultanţă şi de asistenţă pe întregul parcurs al celor trei etape ale procesului studiului statistic:
1. Observarea statistică – etapa culegerii datelor empirice, urmată de ordonarea şi gruparea acestora în vederea prelucrării. Principalele metode statistice de observare sunt: recensământul, rapoartele statistice, sondajul, anchetele, observarea părţii principale şi monografia.
2. Prelucrarea datelor – ce presupune utilizarea unor tehnici specifice, cum ar fi: corelaţia şi regresia; ajustarea, extrapolarea şi interpolarea;indicii. Prin aceste operaţii se evidenţiază ceea ce au comun şi specific procesele analizate, tendinţele în evoluţia fenomenelor.
3. Analiza statistică – ce oferă interpretarea rezultatelor obţinute, concluzii şi explicaţii privind fenomenul economic investigat. Deşi ştiinţă cantitativă, prin această etapă finală statistica relevă esenţa fenomenelor, laturile lor cantitative, dar şi calitative.

Ce trebuie să ştiţi în momentul în care ne solicitaţi prelucrarea statistică a datelor obţinute din realizarea unui studiu, a unei cercetări statistice?
O greşeală fundamentală a cercetătorilor începători este aceea de a presupune că analiza datelor este condusă înainte de toate de statistică. Este mai mult decât corect să privim statistica drept un instrument care aduce fineţe scopului de bază al cercetării – pentru a răspunde la întrebarea cercetătorului cu privire la studiu. Numai cercetătorul poate şti în întregime ceea ce vrea să obţină prin studiul său – ce probleme doreşte să fie rezolvate prin intermediul colectării datelor şi al analizei lor. Dacă cercetătorul nu înţelege clar ce vrea să obţină prin intermediul studiului său, statistica nu-i poate fi de ajutor.
Adeseori, când suntem consultaţi pentru sfaturi privind statistica, aflăm că întâi de toate trebuie să clarificăm obiectivele cercetării – abia apoi să încercăm să desluşim felul în care cercetătorii au gândit utilizarea datelor corecte. Acestea NU sunt chestiuni statistice, ci probleme referitoare la dezvoltarea ideilor studiului şi planificarea corespunzătoare a achiziţiei de date. Deci, prima chestiune ţine de evidenţierea întrebărilor pentru care se caută un răspuns, cu datele existente.
Prea des, atingerea scopului cercetării statistice este pierdută în mulţimea chestiunilor practice.
Analiza nu trebuie să fie un tur de forţă al statisticii, ci să se lase condusă de întrebările care au necesitat colectarea datelor de la bun început. Nu există nici o scuză – dacă aţi colectat datele, trebuie să ştiţi de ce aţi făcut acest lucru.