Trebuie sa recunoastem ca, in pofida utilitatii ei incontestabile, statistica nu a fost niciodata disciplina preferata a studentilor in psihologie, sociologie, medicina, marketing, stiinte politice etc. Confruntarea lor cu aceasta materie la aflarea planului de invatamant universitar se dovedeste a fi uneori o surpriza neplacuta. Trebuie sa acceptam faptul ca majoritatea studentilor mentionati mai sus nu manifesta o simpatie deosebita pentru numere, formule si algoritmi de calcul. De aici si pana la „fobia de statistica” nu este o distanta prea mare. Chiar daca aceasta „fobie” poate fi reala in unele cazuri, nu intotdeauna performantele scazute in invatarea statisticii sunt cauzate de „statisticofobie”. Un curs introductiv de statistica aplicata este pe deplin accesibil oricarui absolvent de liceu, chiar si celor care au urmat o specializare umanista. Cu toate acestea, anumite dificultati nu pot fi negate, cele mai importante fiind:*

• abundenta de concepte noi, cu semnificatii uneori greu de inteles in mod intuitiv;
• prezenta unor concepte cunoscute din limbajul cotidian, dar care au semnificatii diferite in domeniul statisticii;
• dificultatea intelegerii rationamentelor de tip probabilistic.*

In alta ordine de idei, „naivitatea statistica” reprezinta un alt risc, cel putin la fel de mare ca „statisticofobia”. Ea se refera la utilizarea in necunostinta de cauza a unor prelucrari statistice, fara a sti daca sunt legitime sau fara a le intelege semnificatia. Acest tip de comportament a aparut odata cu programele de calculator si este favorizat de utilizarea programelor de calculator, care permit proceduri statistice sofisticate, altadata greu accesibile, şi care intretin iluzia ca ar putea fi aplicate in afara unei profunde cunoasteri a rostului si semnificatiei lor.*

In fine, un alt tip de risc este cel dat de utilizarea statisticii cu scopul de a epata. „Epatantul statistic” abuzeaza de statistica, utilizeaza cat mai multe proceduri, face risipa de reprezentari grafice, de multe ori redundante, sau cauta cu orice pret proceduri „exotice”, rar intalnite si cunoscute de putina lume, chiar daca ar ajunge la aceleasi concluzii prin utilizarea unor proceduri „clasice”. Pe scurt, se poate vorbi despre o „epatare statistica” ori de cate ori prelucrarile trec inaintea rationamentului statistic si, mai ales, a demersului de cercetare si a analizei psihologice a rezultatelor. Statistica este intotdeauna un mijloc, si nu un scop in sine. Ea este un simplu instrument in atingerea unor obiective, dar un instrument fara de care respectivele obiective nu pot fi atinse.*

* Marian Popa – Statistica pentru psihologie. Teorie si aplicatii SPSS, Editura Polirom, Iasi, 2008